Înainte de "Urzeala tronurilor" a fost Biblia: Iudita lui Caravaggio

Sălbăticie, religie, artă ?
Înainte de Urzeala tronurilor cu crime atroce a fost Biblia. Avem, printre poveștile Vechiului Testament o tipă evreică, văduvă mișto, care, ca să se răzbune pe generalul asirian Olofern, care voia să cucerească orașul în care locuia ea, Betulia, a făcut așa: s-a gătit să fie sexy și s-a dus la general, chipurile să facă pe ghida. Omul a chemat-o la ospăț, în cortul lui, iar când ăsta s-a bețivit, ea harșt! i-a belit gâtul.
Zice Biblia: a prins pe Olofern de păr şi a zis: “Întăreşte-mă, Doamne, Dumnezeul lui Israel, în ziua aceasta!” Apoi îl lovi peste gât de două ori din toate puterile şi-i reteză capul. A rostogolit trupul lui de pe pat şi a luat perdeaua de pe stâlpi şi după puţin timp a ieşit şi a dat roabei sale capul lui Olofern. Şi ea l-a pus în desaga ei cu merinde. Şi amândouă au ieşit ca de obicei la rugăciune. (Cartea Iuditei, 13, 7-9)
Caravaggio, pictor italian din secolul 16, a pictat scena decapitării așa (sursa):
[ot-caption title=”Judith Beheading Holofernes-Caravaggio (c.1598-9)” url=”https://www.weart.ro/wp-content/uploads/2014/12/2048px-Judith_Beheading_Holofernes-Caravaggio_c.1598-9.jpg”]
Să privim tabloul!
Cine a văzut Kill Bill de Tarantino, ar zâmbi la vederea săgeților de sânge ce-i țâșnește din gât victimei. Nici pentru oamenii războaielor din secolul pictorului nu i-ar prea afectat, însă totuși emoționează – cel puțin, pe mine, unul, da! De pildă, nu înțeleg cum trupul musculos și puternic al bărbatului nu se zbate deloc, ba chiar caută mai degrabă o poziție mai stabilă. Capul chiar, tras de păr, pare că-i oferă femeii gâtul. Nici ochii nu-s chiar disperați, se uită nedumeriți la chipul femeii întărâtate.
Femeie care jubilează! E albă și luminată și e în toată splendoarea ei (oare Dumnezeu o binecuvântează cu lumină?). Sfârcurile i-s întărite, mâinile par că știu ele ce fac, nici o picătură de sînge n-o atinge, și-a suflecat mâinile ca o măcelăriță (halatul, unde-i halatul?). O ușoară încruntare ne arată că nu-i de glumă. Ce nașpa chestie! pare că zice, dar trebuie s-o fac și pe-asta.
Mie totuși cel mai mult îmi place baba! Cum se uită! Stană de piatră! E ea bătrână, a văzut multe la viața ei, dar așa ceva… Pare chiar că se-ascunde după Iudita! Eu însumi cred că aș putea juca rolul babei! Aș fi aceeași stană de piatră. Rolul Iuditei nu l-aș putea juca nicicum!
Întrebările privitorului
Oare pictorul a avut modele pentru tablou? De ce naiba a ales subiectul ăsta? Era misogin? Voia să arate răutatea femeilor? Că bărbații sunt victime? De ce e perdeaua aceea roșie? De ce e învelitoarea lui Olofern verde? Existau pe vremurile biblice așternuturi albe? Ce-ar păți o femeie ce azi, ar face așa ceva? Pușcărie sau casa de nebuni. Așa, e eroină biblică și subiect de artă.
Spre final, să mai vedem o abordare, mai funny, o ilustrație la Cronicile din Nuremberg (sursa):