Călăuza • We ART

Călăuza

Lumea are alt suflu în filmul ,, Călăuză ’’. Dacă vrei să te desprinzi de rapiditatea în care eşti ancorat zilnic, încearcă acest film. Sunt sigură că va ajunge în lista filmelor tale preferate, dar înainte de asta îţi ofer o re-interpretare a câtorva cadre pe care le consider fundamentale. Pe de altă parte, voi aduce în vedere viziunea câtorva cercetători ai imaginarului, cum ar fi Arnold Van Gennep, Mircea Eliade sau Rudolf Steiner.
[ot-video][/ot-video]
Andrei Arsenievici Tarkovski  (n. 4 aprilie 1932, Zavraje, Rusia (Regiunea Kostroma) – d. 29 decembrie 1986 ,Neuilly-sur-Seine, lângă Paris, Franța) a fost un regizor, actor și scriitor rus. Este considerat unul dintre cei mai influenți cineaști ai erei sovietice și ai întregii istorii a cinematografiei. Este înmormântat la cimitirul ortodox din Sainte-Geneviève-des-Bois.
personaj principal - calauza
A jucat un rol prim rang în dezvoltarea cinematografiei moderne, prin viziunea sa poetică și studiul asupra timpului în film (dezvoltat teoretic în cartea sa, Sculpting în Time). Născându-se și profesând într-un regim opresiv, Tarkovski s-a confruntat cu numeroase piedici de-a lungul carierei sale (care, de altfel, se limitează la 7 filme și câteva scurt-metraje – în 27 de ani). Cu toate că Tarkovski nu-și recunoaște intenția, câteva din filmele sale – Andrei RubliovOglinda (film)Călăuza – conțin idei privite cu ostilitate de Uniunea Sovietică.
Filmul “Călăuza” este o ecranizare realizată de către Andrei Tarkovski, Arkadi și Boris Strugațki, după romanul „Picnic la marginea drumului”. Filmul a fost difuzat în premieră în anul 1979 în Olanda, iar scenariul iniţial avea titlul „Maşina dorinţelor”, făcând trimitere la ideea centrală din film, îndeplinirea dorinţelor de către o forţă superioară rămasă pe pământ în urma vizitării planetei de către o populaţie mult mai avansată. Ulterior filmul va purta titlul „ Călăuza”, punând în centrul scenariului personajul care este capabil să ducă pe cei care vor să îşi îndeplinească dorinţele la locul unde acest lucru este posibi în interiorul Zonei, loc izolat de către autorităţi pentru că acolo aterizase nava vizitatorilor din spaţiu şi era considerată a fi un areal periculos.
Acţiunea principală se petrece lângă un anumit oraş, unde, în urmă cu douăzeci de ani, a aterizat o navă extraterestră. Deşi nu se mai înregistrează nici o prezenţă străină, în regiunea industrială şi în cimitirul oraşului se întâmplă încă lucruri neobişnuite, împotriva legilor fizicii. Locul este împânzit de obiecte necunoscute, drept pentru care, „zona” este izolată de restul oraşului de către un institut de cercetare care studiază fenomenul. În jurul Zonei ia naştere o piaţă neagră a obiectelor extraterestre. Pentru aceasta, câţiva oameni îşi risca neîncetat viaţa pentru a pătrunde în Zonă şi a scoate afară diverse obiecte.
Curând se naşte zvonul că în Zonă ar exista un loc în care oamenii îşi pot îndeplini dorinţele, dar este aproape imposibilă pătrunderea dincolo de filtrele poliţiei, motiv pentru care singurii oameni ce îşi vor risca viaţa şi libertatea pentru a deveni călăuze în Zonă sunt oameni respinşi de societate. Cei doi bărbaţi care apelează la o călăuză nu au nume, ci sunt numiţi cu apelative simbolice: Profesorul şi Scriitorul. Aceştia sunt imagini ale unor categorii sociale de elită: omul de ştiinţă şi artistul. Scriitorul se prezintă astfel: „Numele meu este Scriitorul.Eu sunt scriitor aşa că, normal, toţi îmi spun Scriitorul.” Când omul de ştiinţa este întrebat ce este acesta spune că „Mai degrabă fizician. Trebuie să fie la fel de plictisitor să cauţi adevărul. El se-ascunde şi tu-l cauţi….” Cel mai probabil aceşia au fost aleşi ca personaje principale datorită faptului că de cele mai multe ori omul superior, de ştiinţă sau artistul care lucrează mereu cu concepte abstracte ar apela la ajutorul unui mijloc miraculos care să-i aducă genialitatea.
Unul din cele mai importante elemente se constituie din atmosfera mistică ce creşte pe tot parcursul filmului. Legătura cu interiorul şi exteriorul omului se produc frecvent, deoarece acestea sunt elemente cheie în călătoria de iniţiere. Gândirea, simţirea şi fapta (cele trei stadii întâlnire în lucrările lui Rudolf Steiner) sunt trezite de călăuză la viaţa cât mai conştient, în timp ce obiceiurile acelora sunt abandonate cu fiecare clipă. Conştientă devine mai înaltă, iar instinctul devine un instrument al supravieţuirii.
Spaţiul şi timpul
Spaţiul şi timpul se împletesc şi devin la un moment dat omogene. O caracteristică a timpului devenind ermetismul. La fel ca în nuvelă lui Mircea Eliade, ,, La tiganci’’, personajele sunt nevoite să treacă printr-un drum iniţiatic. Dispariţia reperelor de timp şi spaţiu aparţinând, aidoma celei din nuvela lui Eliade, supranaturalului.
Cele două arhetipuri ale spaţiului sacru întâlnite în filmele lui Tarkovski, sunt principale şi recurente, iar casa făcând parte din prima categorie va avea şi întâietate. Ceea ce este mai puţin sesizabil este că spaţiul din Călăuza include şi casa. Omenirea a urâţit lumea, făcând-o de nelocuit.
Casa
calauza 4
O replică importantă este Călăuzei, care – pe când se află, alături de Scriitor şi Profesor în faţa Camerei Dorinţelor – exclamă asemenea lui Apostolului Petru pe Muntele Taborului: „Ce bine este aici! Ce linişte! Nu este nimeni care să ne facă vreun rău!” De ce tocmai acolo? Pentru că acolo e casă adevărată, doar acolo răutatea oamenilor nu are putere şi nimeni nu le poate face nici un rău. Aşadar, acest loc este asemenea unui înveliş protector pentru personaje, iar ,,casa’’ aceasta reprezentant, de asemenea, şi un spaţiu confortabil situat în mijlocul unui haos.
Pe de altă parte, casa Călăuzei, unde îl aşteaptă soţia şi fetiţa, este iradiată de puterea misterioasă a Zonei, iar fetiţa dezvăluie nişte puteri paranormale surprinzătoare, în finalul celui mai încifrat film al lui Tarkovski.
Nevoia unui spaţiu şi a unui timp diferit de cel real este, posibil, şi o consecinţă a societăţii în care personajele se găsesc. O viziune diferită o oferă Mircea Eliade spre finalul studiului intitulat “Sacrul şi profanul”, unde menţionează, alături de Geneză, o a doua etapă principală în procesul de îndepărtare a omului faţă de Dumnezeu: modernitatea. Dacă după alungarea din Eden omul a rămas cu nostalgia relaţiei primordiale cu Divinitatea, « A doua Cădere » (aşa cum o numeşte Eliade) a însemnat uitarea Divinităţii. Desprinderea de natură, urbanizarea, raţionalizarea existenţei, progresul economic, ştiinţific şi, printre altele, prosperitatea materială, au făcut ca lumea să nu mai fie simţită drept Creaţie a lui Dumnezeu. Aşadar, putem privi Casa Călăuzei şi Zona drept elemente care amintesc de momente sacre ale existenţei individuale, faţă de care orice om păstrează un comportament deosebit, oricât ar fi de secularizat. Potrivit aceleiaşi terminologii blagiene,  timpul este unul al al pocăinţei.
Ritul de trecere
Un alt element fundamental al carnavalului este ritulalul de trecere sau de iniţiere. Arnold Van Gennep considera că riturile de trecere sunt secvenţe ceremoniale care acompaniază trecerea dintr-o stare în alta şi dintr-o lume în alta (cosmică sau sociale). El a împărţit riturile sub trei forme aflate în interdependenţă: rituri de separare (preliminare) –funeraliile; rituri de prag (liminare) –graviditatea, logodnă, iniţierea, adopţia, naşterea, căsătoria etc şi rituri de agregare (postliminare)- căsătorie, etc. Filmul ,,Calauza’’ se poate încadra, potrivit acestei împărţiri, în cea dea doua categorie- rituri de prag.
Calauza- victima protagonist
calauza 5
Călăuza este un iniţiat ce iniţiază la rândul lui. Cele două personaje în căutarea aventurii sunt aidoma lui Harap –Alb din basmul cu acelaşi nume. Călăuza putem spune că joacă rolul celorlalte personaje din basm ce îl ajuta pe Harap-Alb să treacă toate probele, însă Călăuză nu se implica în procesul de iniţiere al personajelor, deşi îi ghideaza. Dacă în basm intalim personaje precum furnicile care fac toată treaba în locul protagonistului, aici cele două personaje nu pot păşi mai departe decât pe propriile forţe. Aşadar, putem vorbi de o iniţiere realizată în libertate ce implică un impuls esenţial în primul rând izvorât din interiorul omului.
Femeia în filmele lui Tarkovski nu deţin rolul principal, însă ele sunt fundamentale în desfăşurarea acţiunii. În Călăuza, chipul femeii este unul tăcut, blajin şi sincer. Ea este parte din tot ceea ce protagonistul are. Alături de copil, ea reprezintă casa sufletească a acestuia.
Imaginea din filmele lui Tarkovski poartă trăsăturile icoanei şi de aceea scapă ochiului neatent, deprins cu reprezentări ilustrativiste.Culorile, formele şi mozaicurile iconografiei bizantine par şi ele – pentru ochiul superficial – abstracte, impersonale, reci şi mute. Şi aceasta pentru că artistul bizantin dispare înapoia Tradiţiei care vorbeşte. Înaintea icoanei nu putem fi simpli spectatori. Tot astfel, în Călăuza întâlnim acea atmosferă de meditaţie, acea atmosferă autentică unde interiorul poate să participe viu la evenimentele exterioare, unde efectele sonore nu îţi creează o impresie, ci spectatorul vine cu propriile trăiri, unice. De asemenea, naraţiunile se subordonează sentimentelor şi revelării sacrului.
Cele patru elemente primordiale
În filmele lui Tarkovski întâlnim adesea cele patru elemente fundamentale. Dacă în ,, Sacrificiul’’, focul are rol purificator, în ,,Calauza’’ pământul şi apă sunt forţe vitale în procesul de iniţiere.
Jocul iniţierii
jocul initierii
La fel ca în basmul Harap-Alb, în ,,Calauza’’ întâlnim probe de iniţiere. Dacă, spre exemplu, în basm cei trei feciori ai împăratului trebuiau să treacă de un pod fără să fie atacaţi de urs, în Călăuza, una din probe era tragerea la sort a unui beţişor, iar cel care îl trăgea pe cel mai lung, păşea primul într-un tunel întunecat.
,, Calauza’’ este doar un instrument prin care celelalte personaje devin conştiente de nedesăvârşitul propriei vieţi. Iniţiaţii reprezintă un simbol al morţii şi renaşterii naturii. Atât protagonistul, ,, Calauza’’, cât şi cei aflaţi pe drumul de iniţiere cauta principiul generator, creator la nivel individual. Acest principiu reprezintă un ţel înalt din punct de vedere spiritual. Toată acţiunea filmului este aidoma unui ritual de iniţiere, a unui rit de trecere, un fel de călătorie în lumea ,,de dincolo’’.
După un drum iniţiatic cei trei descoperă că cel mai important lucru este credinţa. ,,În Călăuza, spune Tarkovski, totul trebuie pus până la capăt:iubirea omenească este cea minune capabilă să reziste oricărei teoretizări seci despre lipsa de speranţă a existei. Acest sentiment este valoarea noastră pozitivă comună şi neîndoielnică. Pe ea se sprijină omul, este ceea ce îi e dat pentru totdeauna.’’ Aşadar, filmul este o parabolă despre natura umană şi despre mântuire.
Mare parte din film se pierde la developări, fiind necesară refilmarea lui. Varianta finală a filmului diferă foarte mult de povestea care a stat la baza acestuia. Scenariul final este a unsprezecea varianta propusă de fraţii Strugatskiy. Însuşi regizorul Tarkovski susţine faptul că filmul nu are nimic în comun cu cartea de la care a pornit, în afara ideilor de „călăuză” şi „zona”.   Filmul durează 163 de minute, este realizat color şi cu secvenţe de sepia, iar în rolurile principale se regăsesc Aleksandr Kaidanovski (Stalker), Anatoli Solonițîn (scriitorul), Nikolai Grinko (Omul de știință), Alissa Freindlikh (soția), Natașa Abramova, F. Iurna.
Bibliografie:
Giovanni Grazzini, Fellini despre Fellini convorbiri despre cinema, Editura Meridiane, 1992.
Elena Dulgheru, Tarkovski. Filmul ca rugăciune, Editura ARISTARC, 2014.
Eliade Mircea, La ţigănci, Edituea Cartex 2000, 2012.
Mircea Eliade, Sacrul şi profanul, Editura Humanitas, 1995.
http://filmehd.net/stalker-1979-filme-online-gratis.html

 

2 Comentarii
  1. Radu 4 ani în urmă

    Foarte slab articol. Incearca mai putin copy-paste si mai multa originalitate. Care e parerea ta ? Ce ai inteles tu ? Spune sincer si mai lasa-l pe Eliade. Nu fi robot.
    Succes!

  2. Radu 4 ani în urmă

    Despre greselile de punctuatie si formularea ambigua cred ca stii si tu si probabil regreti ca nu ai investit 10 minute de corectura inainte sa publici. Sper.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

© 2014 - 2019 weart.ro. Toate drepturile rezervate.
Conţinutul prezentat pe acest site web, inculzând toate imaginile şi textele, este destinat utilizării în scopuri educaţionale şi necomerciale.
weart.ro este o platformă independentă care nu beneficiază de sponsorizări sau fianantari din partea statului sau a unei firme particulare, fiind un site care se bazează doar pe resurse proprii.

Platformă dezvoltată și administrată de ROcreativ

Licenţa Creative Commons

Log in with your credentials

Ați uitat datele dvs.?